vineri, 10 octombrie 2014

Poetul

            Creionul şi foaia şi-ntreaga suflare
            Poetul le-adună cu-ndemânare
            Şi mâna sa scrie muguri de gând,
            Atent visător şi versuri formând.

            Se naşte-o sudoare pe chipul cel trist,
            Dar gândul lui tânăr e optimist
            Şi pagini cu miile, o, vai, ce comoară,
            Scrise cu grijă odinioară!

            Şi tainic furat de lumea de vis,
            Se naşte o lacrimă, o stea s-a aprins
            Şi focul se stinge, se-nchide şi ochiul
Şi cade-n visare, chiar el, e poetul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu