Ultima chemare

Mi-e dor de tot ce-a fost odată,

De ochii cei mai dragi pe lume,

Mă doare lacrima sărată,

Ce a căzut peste genune.

Lumina nu mai e lumină,

Când gândul se transformă-n scrum,

Speranțe stinse, fără vină,

Când toate noi, sunt vechi acum.

Mai vreau miros de flori în păr,

Strânse-n cunună peste tâmple

Și șoaptele să ți le număr,

Când golu-n suflet iar se umple.

Și mâna dulce de satin,

Să-mprăștie iubirea toată,

Iar pentru orele ce vin,

Nimic din minte să te scoată.

Căci gândurile mele line,

Se-adună în noian de vise,

Să-ți pună-n pleoapele senine,

Un semn al vorbelor promise.

Să-ți amintești spășit de mine

Și să te-ntorci din drumul tău,

Căci eu am să te-aștept și mâine,

Aceeași gură de metrou…

Un ultim rendez-vous îți dau

Aștept venirea ta înceată,

Nu lua trenul către hău,

Când calea-i încă luminată.

Mi-e dor de tine și de tot

M-a răvășit a ta plecare…

Te chem acum, cât încă pot,

Asta e ultima chemare.

Doamne, celor care mor

 
Doamne, celor care mor

Fără drept de apărare,

Mistuie-le aprig dor,

De cei răpiți de-alinare.

Doamne, celor care mor,

Mângâie-le creștetul,

Și le dă sfânt ajutor,

Celor ce-au rupt sufletul.

Doamne, celor care mor,

Fă-le dreaptă judecată,

Iară pentru toți ai lor,

Umple inima secată.

Doamne, celor care mor,

Arși, uciși, înfometați,

Fă-le zborul mai ușor,

Fă-i de toți iubiți, iertați.

Doamne, celor care mor,

În dureri, în închisori,

Fără dreptul protector,

Dă-le îngeri defensori.

Doamne, celor care mor,

Fără mamă, fără tată.

Le dă leac mântuitor,

Le dă dragostea Ta toată.

Doamne, celor care mor,

Uitați, fără lumânare,

Dă-le drum luminător,

Dă-le dulce alinare.

Doamne, celor care mor,

Pentru sfânt numele Tău,

Fă-le drumul mai usor,

Pentru tot ce-a fost mai greu.

Doamne, celor care mor,

Căci așa e omenește,

Dă-le somn nemuritor,

Și în cer îi reunește.

Vise prefăcute-n scrum

Doamne, un potop de lacrimi,

Nu a stins urgia mare

Și îngenuncheați în patimi,

Au ars vii, fără scăpare.

Vise prefăcute-n scrum,

Răni ce nu pot fi pansate;

Prea-iubiți pierduți în fum,

Idealuri condensate.

Au murit eroii tineri,

Astăzi deveniți martiri,

Ei au pus în zi de vineri,

Temelii pe amintiri.

Au lăsat adânc în suflet,

Dureri mari, mistuitoare,

Au plecat cu un regret…

De-a muri fără-apărare.

Mângâie-le, Doamne, trupul

Celor care vin la Tine,

Și întărește cu timpul,

Pe eroi, pe eroine.

Spală rănile ce dor,

Cu tămâie și cu smirnă,

Iar pentru cei care mor,

Coborâm steagul în bernă.

MIK: Suflet în ramă

MIK: Suflet în ramă

De dor mânată, am plecatTot străbă...: Suflet în ramă De dor mânată, am plecat Tot străbătând coline; Prin zări albastre am umblat Să fur un strop din tine. Lumin...

Suflet în ramă

De dor mânată, am plecat

Tot străbătând coline;

Prin zări albastre am umblat

Să fur un strop din tine.

Lumina ta pe cap cunună

Am pus-o ca să-mi ţie

Dulceaţa nopţii, praf de lună

Pe tâmple să-mi adie.

Şi mâna ta încet să cadă

Pe umerii-mi plăpânzi,

Tristeţea să nu se mai vadă

În ochii-ţi încă uzi...

Să mă cuprinzi cu braţele,

O clipă-n infinit,

Să îmi îngâni speranţele

La veacul din zenit.

Rămâi alături, nemişcat

Când lumea se destramă;

Rămâi aşa cum te-am aflat,

Să-ţi pun sufletu-n ramă.

Cuvinte pentru mama

În ochii tăi, măicuță dragă,

Eu am crescut și am rămas,

Legat de tine-o viață-ntreagă,

În orice zi, la orice pas.

Tu mi-ai sădit atent în suflet,

Iubire fără de păcat,

Mi-ai pus pe chip ca un descântec,

Sărutul tău, cu dor pictat.

Azi, plângi amarnic, am plecat,

În zări străine, fără tine,

Iar chipul tău i-adânc brăzdat,

De dor, de lacrimi, pentru mine.

Dar eu te port ca pe-o icoană,

La asfințit, la răsărit,

Eu te cinstesc, iubită mamă,

Pentru că tu m-ai zămislit.

Vreau să îți bat la ușă-ncet,

Căci știu cât de mult mă aștepti,

Să-mi pun capul pe al tău piept,

Iar tu sa taci, să nu mă cerți...

Căci știu cât ai mai suspinat

Și cât ai plâns și ai strigat,

Dar azi, te-oprește din oftat!

E ziua ta, tu chip pictat!

Azi vreau în suflet să îți pun

O floare cu parfum de vise,

Căci, mamă, eu pe veci depun,

Iubirea-n brațe-ți deschise.

Să ne trăiești, iubită mamă,

Tu, floare cea mai parfumată,

Te port în gânduri și mi-e teamă

Că nu vreau să te pierd vreodată!

Rămâi, tu, mamă, aici cu mine,

Să nu mă lași al nimănui,

Căci viața asta fără tine,

E praf pe-aripa vântului...

Tu ești lumină, adevăr

Și lacrima cea mai curată,

Tot tu mă cerți dacă te supăr,

Dar mă și ierți, cu vrerea toată.

Ești un aspru legiuitor,

Căci vrei să am tot ce-i mai bun.

Dar dorul tău, dor călător,

Mă-nvață cum să fiu mai bun.

Nu o să uit o viață-ntreagă

Tot ce-ai facut, tot ce-ai sădit,

Mă iartă, căci fără de vlagă

Eu te-am lăsat când te-am rănit.

Îmi cer iertate așa cum știu –

În scris – căci asta mi-e menirea,

Prin vorbe-i greu sa îți descriu,

Cât de amară mi-e mâhnirea...

Și tot aici, măicuță-ți spun

Tot ce însemni tu pentru mine,

Ascultă-mă, tu, sfeșnic bun,

Căci tot ce am, e de la tine!

Eu te-oi iubi o veșnicie

Și chiar mai mult, căci meriți tot,

Și oi veni fără simbrie,

Să-mi cer iertare, cât mai pot...

Incipit vita nova

Îmi cade din mână o mărgea neagră,

Mi-a mai rămas doar cea albă strânsă la piept...

Amintirea îmi cutremură fiinţa întreagă

Căci tu îmi eşti cel mai mare defect...

Şi cade... Bila cea neagră e şi mai închisă,

Căci cade-n abis cu vrerea ei toată,

Dar mă desprind de visele-mi conchise,

Rămâne bila albă deşi speranţa-i moartă.

Plec de la tine, fugar nebun şi trist,

Rămâne calea goală, mă duc spre UNDEVA,

Plec, iubite pierdut, nemuritor artist,

Departe de mine, incipit vita nova!

Alegorie

E linişte...

Îmi aud pleoapa inimii cum cade frântă

Şi frigul cum trece printe obloanele sufletului,

Un dor nebun în gânduri se-avântă,

Când totu-i visare, cânt totul te-ncântă...

E frig...

Îmi simt mâinile reci căzute pe trunchi,

Cum caută apărare în mâinile tale fugare,

Şi plâng în tăcere, cad în genunchi,

Când visele mele sunt prinse-n mănunchi.

E magie...

Dar eu nu văd căderea perfectă a fulgilor de nea,

Căci dorinţa se stinge, speranţă nu e,

Mă resemnez, mă acopăr cu amintirea ta

Şi lângă brad adorm încet sub vraja ta.